Nov
5
2009
efort
Cum joaca nu e doar apanajul copiilor mici, ma surprind construind (sisific?) un alt castel. Si am ambitia sa fie mai frumos decat celelalte. Interesant este ca lucrez exact cu aceleasi unelte de unde si intrebarea: de ce sa ma astept sa iasa altfel? Adevarul e ca nu ma astept, iar probabilitatea esecului nu ma impresioneaza.
Imi aduc aminte ce gust are alungarea din paradis…amar si sufocant, adanc si teribil. In schimb daca se intampla, de data asta stiu ce urmeaza. Si e numai de bine. Veghez din umbra la copilul din mine.
fortat scriu, ca sa nu-mi dau dreptate ca emit idei doar in perioade de insatisfactie:)
